Amalgam sa fie

Trec uneori zile in sir si nu simtim ca exista vreo diferenta intre ele. Nu simtim ca azi e mai usor sau mai greu ca ieri. Nu ni se pare ca ieri a fost in vreun fel diferit de ce traim azi. Si se scurg asa zile si poate saptamani.

Avem prieteni si oamani pe langa noi care ne “cunosc“, zic ei, si ne trezim, brusc, neanuntati, ca nu ne mai “inteleg”.

Am facut eu ceva? Daca ti-am gresit cu ceva, asa-i ca-mi spui? Da, desigur, motivul fiind acela ca as vrea sa ma corectez.

In fiecare zi, oamenii din jurul nostru, direct sau indirect, incearca sa ne schimbe. De ce? Pentru ca e infinit mai usor pentru majoritatea sa schimbe pe cei de langa ei, pentru a se potrivi cu “perceptiile” personale si ideile despre viata si orice … decat sa se schimbe ei.

Daca esti o persoana care te lasi “jucata” ca o papusa, dusa in toate directiile si prin asta produci bucurie si satisfactie celor din jur, intrebarea mea este: pentru tine, pentru inima ta, CAND iti faci timp? Pentru tine personal, cand faci ceva care sa te satisfaca si multumeasca?

Sa fii singur nu e o idee stralucita, mai ales daca esti genul de om care are atatea de oferit si care iubeste relationarea. Insa mai bine esti singur si tu insuti, decat “combinat” si fara identitate.

Poate toti iti spun ca nu sti nimic, ca esti un handicapat, un neadaptat… tu urca, continua, mergi inainte. Simte-te bine cu tine, acolo in interiorul tau, unde te simti ca poti si ca ai ce sa dai, indiferent cat te acuza ei ca ai probleme, ca esti inchis si nu sti comunica etc.

Week-end placut!

I can almost see it
That dream I’m dreaming but
There’s a voice inside my head sayin,
You’ll never reach it,
Every step I’m taking,
Every move I make feels
Lost with no direction
My faith is shaking but I
Got to keep trying
Got to keep my head held high

There’s always going to be another mountain
I’m always going to want to make it move
Always going to be an uphill battle,
Sometimes you going to have to lose,
Ain’t about how fast I get there,
Ain’t about what?s waiting on the other side
It’s the climb

The struggles I’m facing,
The chances I’m taking
Sometimes they knock me down but
No I’m not breaking
I may not know it
But these are the moments that
I’m going to remember most yeah
Just got to keep going
And I,
I got to be strong
Just keep pushing on, cause

There’s always going to be another mountain
I’m always going to want to make it move
Always going to be an uphill battle,
Sometimes I’m going to have to lose,
Ain’t about how fast I get there,
Ain’t about what’s waiting on the other side
It’s the climb

There’s always going to be another mountain
I’m always going to want to make it move
Always going to be an uphill battle,
Sometimes you going to have to lose,
Ain’t about how fast I get there,
Ain’t about what’s waiting on the other side
It’s the climb

Keep on moving
Keep climbing
Keep the faith baby
It’s all about
It’s all about
The climb
Keep the faith
Keep your faith

Valentine’s day my ass

In presa, in mall-uri, la piata si pe toate tarabele, Valentine’s Day sau/si Dragobetele ni se “toarna” pe gat de imi vine sa fac cu nervii. Ce puii mei atata “trebuie azi sa arati iubirea” ?!?!?!?

De ce prescura ei de treaba as avea nevoie de o zi speciala in an sa imi “arat” sau “demonstrez” iubirea, daca in celelalte zile nu am ce sa “arat”? Si de ce sa mi se spuna ca “trebuie” sa fac ceva anume, cand credeam ca de 20 de ani traim in libertate si noi.

“Normalul” societatii in care traiesc trebuie neaparat sa ma “afecteze” si pe mine, altfel nu sunt “normal”?
M-am saturat sa ma re-definesc de fiecare data cand sunt pus de catre viata alaturi de cineva, in diferite circumstante.

Cred ca e vital, pentru mine, sa ma simt eu bine cu mine insumi si sa ma simt viu cu ce stiu si traiesc. Daca cineva din afara va vedea ce eu consider scump si adevarat, cu aceeasi ochi, cu atat ma bine. Daca nu, sunt destui alti oameni la care respectivul/respectiva sa se uite si sa-si indrepte atentia.
Nu am nevoie de asa-zis prieteni, care sa si inceapa sa ma schimbe de cum ma cunosc.

Vrei sa ma cunosti? Vrei sa stii cum sunt? Vrei sa afli ce mananc si de ce imi place sa dorm? Invata sa ma cunosti, nu veni cu ideile tale despre ce ar trebui eu sa fac ca sa devin nu stiu cine/ce.

Ia-ma asa cum sunt si daca iti place fa-ma prietenul tau sau dispari. Nu am nevoie de profesori, tutori, psiholog sau medic. Nu vreau sa fiu un caz, o situatie sau o boala si sa necesit studiu, rezolvare sau tratament.

Nu am eu o problema ca sunt eu insumi si tu nu ma placi, TU ai o problema ca ai “tinta” pusa gresit. Cauta-ti pe altcineva si drum bun.

Mi se rupe ca de Valentine’s day toate pitzipoancele si cocalarii umplu magazinele de banalitati si merg acasa cu sclipiciuri si putzand a parfum (de altfel scump) la “kila”.

Eu vreau sa zbor.

Sper ca dansezi

Terminand ceva curatenie prin birou, ma gandeam ca atatea lucruri avem “puse bine” si nu stim de ele. Salvam lucruri, amintiri si momente  si le aranjam in sertare, pungi, cutii si rafturi. Fizice sau mentale. Ne zbatem sa le ambalam cu grija sa nu se strice.

Avem grija sa nu ni le fure cineva, sa nu le pierdem sau distrugem accidental.

Apoi…. uitam de ele.

Ai avut vreodata ocazia sa stai singur, pe tarmul sau plaja unei mari sau chiar al vreunui ocean, plimbandu-te cu picioarele goale, pe vreme frumoasa si sa simti cum nisipul se strecoara printre degetele de la picioare?

Sau ai stat langa o cascada de apa, mica sau mare, mirandu-te de frumusetea unui lucru asa-numit “mort”?

Ai simtit ca ai vrea sa imbratisezi un necunoscut care intr-o anumite situatie din viata ta, te-a surprins “pe val”, bucuros fiind de ceva anume?

De ce daca ne bucura ceva, nu radem, ci zambim?

De ce daca ne intristeaza ceva, nu plangem, ci doar ne posomoram fata?

De ce daca iti vine sa urli de nervi nu o faci, ci spui doar “in puii mei” si inghiti nervii in tine?

De ce daca iti place muzica, nu DANSEZI, ci doar bati ritmul cu degetele pe antebrat, pe ascuns, sa nu te vada nimeni ca iti vine sa zbori  de fericire in momentul acela?

Sper ca dansezi…

I hope you never lose your sense of wonder
You get your fill to eat, but always keep that hunger
May you never take one single breath for granted
God forbid love ever leave you empty handed

Chorus: I hope you still feel small when you stand beside the ocean
Whenever one door closes I hope one more opens
Promise me that you’ll give faith a fighting chance
and when you get the choice to sit it out or dance,
I hope you dance, I hope you dance

I hope you never fear those mountains in the distance
Never settle for the path of least resistance
Livin’ might mean takin’ chances, but they’re worth takin’
Lovin’ might be a mistake but it’s worth makin’
Don’t let some hell bent heart leave you bitter
When you come close to selling out, reconsider
Give the heavens above more than just a passing glance

And when you get the choice to sit it out or dance,
I hope you dance (time is a wheel in constant motion always)
I hope you dance (rolling us along)
I hope you dance (tell me who wants to look back on their years and wonder)
I hope you dance (where those years have gone)

I hope you still feel small when you stand beside the ocean,
Whenever one door closes I hope one more opens,
Promise me that you’ll give faith a fighting chance,
And when you get the choice to sit it out or dance,

dance (hold for 2 4 counts), I hope you dance,
I hope you dance (time is wheel in constant motion always)
I hope you dance (rolling us along)
I hope you dance (tell me who wants to look back on their years and wonder)
I hope you dance (where those years have gone)
(tell me who wants to look back on their years and wonder)
(where those years have gone)

Te VAD

Am fost dupa anul nou sa vad Avatar. Un fel de concept modern de intrupare, de experimentare a vietii dintr-un mediu ostil sau necunoscut, prin folosirea unui alt trup decat cel propriu.

Cel mai mult, din toata povestea si efectele speciale, tehnologia folosita si etc… cel mai mult mi-a placut salutul lor: te VAD. Mi s-a parut cutremurator. Intim. Cald. Adanc. Exotic si pasional. Respectuos si curat.

M-am gandit la noi, cei din zilele noastre. La saluturile noastre. La vorbele folosite. Am ajuns sa distorsionam pana si cuvinte simple, precum “te vad”.

Ne e frica ca “ne vede lumea”. A devenit atat de important felul in care ne privesc oamenii incat de multe ori sacrificam dorintele si sentimentele noastre, de dragul lumii.

Imi place sa cred ca mai exista oameni care vad, fara sa foloseasca lupa. Oameni care simt, fara sa aiba neaparat cele 5 simturi intacte. Oameni care fac, fara sa isi intocmeasca un raport la finalul fiecarei zile si apoi sa se laude cu “uite cate fac eu, tu ce faci?”

te VAD ! … oriunde ai fi

Leona Lewis: I See You Sountrack “Avatar”.

I see you
I see you
Walking through a dream
I see you
My light in darkness breathing hope of new life
Now I live through you and you through me
Enchanting
I pray in my heart that this dream never ends
I see me through your eyes

Living through life flying high
Your life shines the way into paradise
So I offer my life as a sacrifice
I live through your love
You teach me how to see

All that’s beautiful
My senses touch your word I never pictured
Now I give my hope to you
I surrender
I pray in my heart that this world never ends
I see me through your eyes
Living through life flying high

Your love shines the way into paradise
So I offer my life
I offer my love, for you
When my heart was never open
(and my spirit never free)
To the world that you have shown me
But my eyes could not division
All the colours of love and of life ever more

Evermore
(I see me through your eyes)
I see me through your eyes
(Living through life flying high)
Flying high

Your love shines the way into paradise
So I offer my life as a sacrifice
And live through your love
And live through your life
I see you
I see you

Atipic e (intotdeuna) anormal?

Oamenii in jurul nostru apreciaza si tind spre orice este asa-numit “normal“.

Avem constructii frazale care o arata la tot pasul: “Nu e normal asa ceva!“, “Tu nu esti normal(a)!“, “Un om normal nu ar face/gandi/actiona asa!“, “Asta numai un nebun ar face” etc.

De ce ar trebui sa fim normali? Si ce anume contine termenul asta? Exista vreun etalon cu o lista de specificatii, prin care sa te “masori”? A inventat cineva “normalomentrul” si nu m-a anuntat si pe mine?

Daca 1000 de oameni fac o chestie la fel, asta ii face pe ei normali si pe mine atipic, pentru ca eu nu o fac ca ei?

Daca in grupul lor de prieteni/cunostinte, au anumite valori si obiceiuri, care ei intre ei si le “legifereaza” ca “NORMAL”, asta inseamna ca viata s-a sfarsit pentru toata omenirea care NU face parte din acea “elita”? In puii mei!!!

Daca tu cu omul de langa tine aveti o relatie in care el/ea nu citeste nimic din ce faci, felul in care te prezinti si esti, si trebuie de fiecare data sa ii faci HARTA scrisa catre inima ta si ce vrei sa exprimi din ea…asta nu inseamna ca altul, care din respiratie si priviri transmite, si celalalt intelege chiar mai multe decat ar fi inteles daca i s-ar fi GRAIT vorbele… nu inseamna deci ca aia sunt anormali.

Prefer asa anormal decat sa va iau voua normalul ala rece si calculat si cu reguli si cu liste de TO DO si cu afaceri si cu toate. Luati voi normalul si mancati-l. Eu raman cu anormalul. Asa putin si poate ostracizat cum e, dar SUNT EU si ma reprezinta.

Daca vreau teatru, ma duc la teatru si platesc bilet sa vad pe aia cum se dau drept altcineva.

Next Page »