Pastrand proportiile de rigoare, intrebarea (pentru mine si apoi voi toti) este: nestiind CE si CINE vor ajunge pruncii nostri in viata, CUM ii crestem si CE ii invatam? Doar parintii va rog, raspundeti-mi…

Alte articole

• Marea voce, Don LaFontaine, a murit
• Copii canta in noapte
• L-ai angaja ptr un voice-over?
• Nu ma vaccinez. Nu sunt cobaiul nimanui!
• Week-end placut!

Pentru copiii mari si mici :

Alte articole

• Michael Buble – Hollywood Single pe iTunes
• State of the internet
• wipeout
• Romania – the land of tot ce vrei tu, numai vino!
• Minciuni nevinovate

Articole similare

• Despre iubire si cum stim sa (o) comunicam
• Cum stii ca iubesti cu adevarat?
• Un biletel catre Dumnezeu
• Nu tre’ sa fii Einstein
• “Cum stii tu sa…”

Recomandare de lectura:

Copiii învaţă ceea ce trăiesc

Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne.

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi.

Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi.

Dacă trăiesc înnconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea.

Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi.

Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia.

Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi.

Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători.

Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea.

Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea.

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească.

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine.

Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel.

Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă generozitatea.

Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr.

Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi.

Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul.

Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi.

Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.

Dorothy Law Nolte

Alte articole

• La Cluj-Napoca a fost azi soare
• Pana nu e prea tarziu
• Inteligenta
• Nu se putea tine sus, din respect, pruteanu.ro ?!?
• Hei Google, Apple intra pe piata de search!!

In 12 septembrie incepe scoala. Luca al meu va avea prima zi de scoala, un moment definitoriu in cresterea si dezvoltarea lui ca om si cred ca un moment memorabil pentru noi toti. Iti mai amintesti prima zi de scoala? Nu stiu din ce generatie esti tu, insa cei care am prins revolutia din ’89 pe clasa a 5-a, putem spune ca scoala “pe vremea noastra” era o treaba serioasa care iti facea cinste.

Eu m-am simtit privilegiat si apreciat sa pot avea parte de educatie. Am vazut prima zi de scoala si toate celelalte apoi, ca piese din puzzle-ul construirii personalitatii mele. Imi amintesc de prima data cand am aflat, la scoala, ca Romania are un relief minunat, ca diamantul natural, in functie de prezenta sau absenta unei catene de carbon, poate fi piatra pretioasa sau carbune negru respingator; ca nu poti inspira pe nas si expira pe gura in acelasi timp si cate altele

In urma povestilor cu BAC-ul de anul acesta si anul trecut, inca mai cred ca educatia din Romania nu e stricata din cauza profesorilor ci din cauza parintilor, care acasa nu mai pun nici un pret pe educatie si scolirea odraslelor, ca doar “meseria e bratara de aur”, nu scoala. Lasa mai bine sa mearga copilul la munca sau sa ne ajute prin casa, decat sa puna mana pe o carte. Lasa-i mai bine pe prunci sa se holbeze toata ziua in desene animate sau la filme, decat sa-i scoti pana la Salina din Turda, pana la manastirile din Moldova sau chiar si numai in Gradina Botanica din Cluj.

Poate nu ar strica sa ne vedem copiii nu doar sa muncim pentru ei si sa “punem banii pe masa”. Haideti sa ii “invatam sa traiasca”. Viata e mai mult decat jucarii si mancarea lor preferata. Daca ii invatam sa fie responsabili si sa vada efortul din spatele fiecarui beneficiu pe care il au, consider ca vor putea aprecia scoala, educatia si munca.

As vrea sa il simt pe-al meu ca prima zi de scoala a fost o bucurie si nu o corvoada, un pas spre o lume a cunoasterii si nu un club de geeks. Si ce daca 90% din oamenii din jur nu apreciaza educatia? Asta nu trebuie sa ne impiedice sa ne-o dorim si sa ne-o insusim.

E mult mai SMART sa razi cu cineva pe o tema cunoscuta, decat sa se rada de tine pe o tema cunoscuta doar lor, nu?

Articole similare

• I’m alive – Am I?