adspedia

Sterge-te de praf

adspedia — Mon, 06 Feb 2012 22:46:50 +0000

Michael Buble spunea intr-un interviu ca nu poate sa creeze decat atunci cand e fie indragostit lulea, fie cu inima franta. Alta vorba care mi-o spunea mama (probabil citand pe cineva) era ca “extremele sunt bune doar in fotbal”.

Si-atunci ce e “normal”? Este normalitatea o stare masurabila de catre fiecare sau o unitate de masura standard la care ne referentiem toti? Cum masuram si cantarim o alegere? Cand trebuie sa selectam din mai multe optiuni, pe cea mai potrivita, cu ce mecanisme judecam? La ce ne uitam? Cat de bine stim sa vedem ce are valoare si ce e ambalaj?

Daca ar fi sa te opresti fix ACUM si sa te uiti in oglinda, ce ai vedea? Te-ai recunoaste cu usurinta? Sau esti prea prafuit sa mai stii cine esti cu adevarat? Poate ca avem nevoie de o atingere speciala, de cineva care sa ne stearga de praf si sa ne acordeze, sa avem din nou un sunet curat si nealterat.

Am ajuns sa ne ascundem de noi insine si de ceilalti asa de mult, incat nu mai stim nici macar cine suntem noi, daramite cine sunt cei din jur. Ne punem mastile de perfectiune si asa-zisa stralucire, fara sa ne dam seama ca ne diluam zilnic si ne prafuim.

Nu stiu ce e in viata ta azi. Nu stiu daca esti fals sau real. Nu stiu daca esti fericit sau nu. Stiu insa ca valoarea noastra nu e masurata in uralele multimii sau in numarul de Like-uri, ci de puterea de a fi tu insuti in orice circumstanta.

E foarte usor sa alegi in orice situatie calea mai usoara, mai scurta si mai putin solicitanta. Pe undeva e si omeneste “normal” sa facem asa. Haideti, insa, sa ne stergem de praf, sa ne vedem adevarata valoare. Sa nu mai lasam pe nimeni sa ne spuna “cos zilnic” sau “piata de desfacere” sau mai stiu eu ce.

Ca sa arunci cu piatra e usor. Sa dai o mana de ajutor e mai greu.

Ca sa acuzi e usor. Sa ierti e mai greu, dar e posibil.

Sa te faci ca ploua cand cel de langa tine sufera nu are cum sa fie usor. Si totusi vad zilnic oameni care se comporta de parca sunt singurii pe planeta si nu au nevoie de nici o socializare. Ma intreb cum se pun seara in pat astia. Ma intreb ce ii macina si daca adorm usor sau nu.

Hai sa ne acordam viorile si sa stergem praful de pe noi. Avem asa de multe valori si resurse si trebuie sa le folosim.

Sunt atatia oameni langa noi, pe drumul zilnic spre munca, la serviciu, la scoala, la liceu, la facultate, care asteapta sa ii ajutam, sa ii ascultam, sa ii imbratisam, sa le spunem mai mult decat “Neata!” si “Desigur!”

Daruieste si vei … prinde gustul darniciei.

Imparte si vei … gasi in locuri nebanuite resurse pentru tine.

Cauta si vei … realiza ca nu cautatul e greu ci alegerea unui lucru din bogatiile care le vei gasi.

Articole similare

Planuri de week-end

adspedia — Sat, 04 Feb 2012 09:15:33 +0000

Puteti vedea si mai multe clipuri pe YouTube. Si daca sunteti fani Michael Buble, va invit pe pagina de Facebook a fanilor Michael Buble din Romania.

Week-end fain!

Articole similare

Un week-end la Luncile Prigoanei

adspedia — Tue, 31 Jan 2012 23:04:08 +0000

Ne-am hotarat cativa colegi sa plecam in acest week-end spre Luncile Prigoanei. Parintii unei colege de-a noastre au acolo o cabana si au fost foarte draguti si amabili sa ne lase sa petrecem cateva zile pe proprietatea lor.

Am plecat vineri seara, pe la ora 18:00, deoarece, ca de obicei, niciodata lucrurile nu prea merg asa cum se planuiesc.

Diana inca nu iesise la 17:30 din meeting si cum plecarea era planificata la acea ora, am “navigat” catre Chinezu Dev Center. De acolo ne-am imbarcat in cele 2 autoturisme puse la dispozitie de marinimosii nostri colegi Tibi (da guru of Ski) si Diana (da frigarui master).

Urmeaza deplasarea anapodizanta si fara vreun simt logistic de sine statator sau impus si pauza de “placinta” la mama lu’ G, acasa la Alba.

Desigur, “instructajul” facut de Man senior e mina de aur: unde sunt sigurantele de la casa, unde e securea, cum se deschide soprul de lemne etc. Ascult cu bagare de seama in timp ce cu un ochi trag o geana la placintele aburinde de pe masa din care ceilalti deja au inceput sa se infrupte zgomotos. Eram intr-o casa calda, cu oameni faini si “copii” flamanzi, care nici pe departe nu au ajuns inca la destinatie.

Cum afara erau minus 8-16 grade, depinde unde si cand verificam temperatura, am zis sa pornim la drum sa nu se raceasca ostenitele noastre motoare. Cu soferii nostri de formula 1, ne era frica sa nu ajungem inainte de momentul plecarii [:))], asa ca i-am dat bice.

Si dai si mana, si dai si baga, panta-n sus, panta-n jos, curba brusca, zbor finut la firul zapezii. Eu eram cu Diana si Georgiana in masina si uneori opream sa il asteptam pe maestrul Tibi care, neavand la el licenta de Photoshop, trebuia sa se tot opreasca sa crackuie sistemu’.

Bezna era ca o pacla de fum si nu vedeai dincolo de lungimea razelor care se revarsau cutremurande din becurile pe faza scurta (sau lunga), insa in jurul nostru, natura imbracata in alb, linistita, impunea respect.

In cele cateva iesiri afara din masina, oriunde ma uitam in jur nu vedeam decat alb: zapada, stele si nu se auzea nici un sunet. De parca toate cuvantatoarele din jur adormisera de mult. Ti-era frica sa nu bruschezi cu vreun pas sau soapta, templul de tacere al ramurilor batrane, adormite sub tonele de plapuma alba.

Inca o curba, inca un viraj si suntem acolo. “Oare va fi deja croit drum prin zapada? O sa putem parca aproape de casa?”

In seara aia, s-a dormit brutal, crancen, fara vise, toti rupti de oboseala. Dimineata, care mai de care, isi pregateau ustensilele, planul maret fiind sa atace monstrul alb: partiile de la Sureanu.

Am plecat spre locul cu pricina, cu grija pe soseaua ninsa, insa surprinzator de practicabila. Incet-incet, de prin toate zarile, masinutele purtatoare de omuleti cu dor de munte, se aliniau intr-o insiruire indiana. Eram ca soriceii care sunt atrasi de mireasma cascavalului si se lasa purtati, intr-o reala levitatie, catre tinta.

Nu e Kitzbuhel – Austria sau Whistler Blackcomb – British Columbia, insa e curat, functional si se vede ca se straduieste cineva sa le faca romanilor, si aici, cat mai multe, cat mai ieftin si de o calitate cat mai buna.

M-am bucurat sa vad copii, fete si baieti, adusi de parinti la ski, facand miscare si bucurandu-se de soarele si zapada de afara.

In vremuri in care unii parinti prefera mai degraba sa-si lase copiii sa stea cu ochii pironiti in televizor sau in fata computerului, este imbucurator sa vezi cum altii isi fac timp sa ii invete pe-ai lor sa iubeasca miscarea si natura. Si cu natura ca a noastra, avem din plin ce iubi.

15 ore mai tarziu, toti rupti dupa o zi de zbenguit in zapada, au adormit ca potarnichile, fiecare in vreun cuib gasit gata facut, cald si matasos, meritele fiind ale stim noi cine.

Eu profit de momentul de “acalmie” sa stau jos si sa imi sumarizez gandurile. Nu e un scenariu inventat si nici o poveste utopica. Omenia si caldura din sufletul celor care ne primesc in “casa” lor ma impresioneaza. Nu iti trebuie diplome de la scoli inalte sau ore de antrenament psihologic, sa poti recunoaste din prima ospitalitatea veritabila si altruismul. Le multumesc din nou pe aceasta cale!

Beneficiem, iata, de mai mult decat o primire calda, adancim relatii si ne apropiem oameni. Daca spui doar turism montan sau orice cuvant care ar duce spre aspectul de business al acestei activitati, ai ciunti nedrept din aura sufleteasca cu care acesti oameni ne-au primit in casa lor.

In soba arde focul, e cald si bine. Suntem departe de orice zgomot, de task-uri si responsabilitati. In imensitatea alba din jurul nostru, suntem pierduti si contopiti cu natura. Pentru cateva ore lasam creierul sa nu mai primeasca alte misiuni, ganduri si planuri, ci doar sa respire aerul proaspat.

Va recomand, cat inca mai este zapada si puteti, sa veniti la Luncile Prigoanei si sa va bucurati de natura lasata de Dumnezeu, sa faceti miscare si sa va oxigenati sangele.

Poate asa, imbinand roboticul stil de viata pe care il ducem zilnic, cu incursiuni in oazele de frumusete naturala care exista la doi pasi de noi (doar sa deschidem ochii), o sa putem sa ne numim din nou suflete – nu angajati, oameni – nu rotite intr-un mecanism si inimi – nu strategii pe doua picioare.

Spor la trait frumos!

Alte articole

O abordare Media Safe pentru copilul tau

adspedia — Thu, 26 Jan 2012 01:27:44 +0000

Fiind zilnic implicat in tot ce inseamna Social Media si mediul online, pot sa inteleg ca toata aceasta forta, numita media, exercita o presiune enorma asupra noastra ca indivizi. Ne insufla stari, ne serveste mesaje, ne spala creierul, ne modeleaza comportamentul, ne vinde baliverne si ne afecteaza in fel si chip. Cred ca putem enumera la nesfarsit efectele nociva ale mediei, pentru noi ca adulti.

Bineinteles, la fel de adevarat este, ca nu putem nega beneficiile directe si indirecte ale acesteia. Ne aduce informatii in timp real, de la distante imposibil de batut la picior. Ne ajuta sa studiem documente si carti pe care altfel nu am fi ajuns sa punem mainile. Ne ajuta sa stam informati cu ce se intampla in lume. Si cate altele…

Copiii nostri insa, traind in acelasi mediu ca si noi, in era online-ului si web 2.0 (ba chiar 3.0), nu sunt scutiti de aceleasi “atacuri”. Diferenta mare este ca ei nu au discernamantul nostru si nu filtreaza ca si noi gunoaiele de ce e calitativ.

Aici intervine rolul nostru educativ. Ca mama si tata, avem datoria sa ne crestem copiii in frica de Dumnezeu si respect pentru semeni. Trebuie sa-i invatam ce e bine si ce e rau. Ce e folositor si ce e supra-plin. Ce e imbuibare si ce e saturare.

In relatia cu media, cel mai usor (si grav) este sa lasi televizorul, computerul, smartphone-ul etc sa-ti educe copilul. Da, e mult mai simplu sa-l lasi sa se uite la desene sau sa joace ultima versiune de shooter, decat sa petreci cateva minute de “quality time” cu el jucand “Nu te supara frate” sau citind dintr-o enciclopedie. Nici nu e de mirare ca apar mai tarziu “perle” de genul “almanahe” sau “succesuri”.

Cam asta e contextul in care impreuna cu cativa parinti si oameni de online am pornit proiectul Media Safe – Protejeaza-ti copiii de influenta negativa a mass-mediei.

Sambata, 28 ian 2012, pornim la drum. Vezi detaliile.

Daca esti tata sau mama si vrei sa invatam impreuna cum sa facem din caminul nostru o “insula” Media Safe, urmareste-ne pe Facebook si pe MediaSafe.ro.

Articole similare

Scrisoarea unui arab catre seful sau

adspedia — Wed, 25 Jan 2012 11:19:23 +0000

Zalutam rezbekt vechi, Jefu.

Aderizat România cu bomba la valiza ascuns, tregut fara broblem control la aerobort.

Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba, dat jumadate la taxi, jumate furat tigan din buzunar. Indalnit frate Ahmed,

batron magazin, ajudat la mine..Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler broaspat, intoxicat cu zalmonel,noi ajuns la sbital, doctor roman durut la cur, noi luat cur fok..

Jefu, gu bomba praf antrax nu putut facut la România ,cineva furat antrax, deci ingercat plan bomba cu bum-bum…!

Mutat apartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde de tara mia, fara apa la robinet, geam sparte ca Beirut , tigle kazut la cap cind vind bate.

Urmarit PROTV emiziune explozia camion azotat, facut frica la mine! Astia romani are tupeu nu gluma ! Urgent trebuie recrutat, jefu ! Bomba cu azotat mare efect aveam..

Inderesat pilotat avion bentru lovit gladire la roman.Vazut delevizor, aparat zbor MIG brabusit singur in ogor la taran, plus taran roman stricat singur gladire, adormit beat ,

tigara abrinsa, murit soacra, facut chef mare la ei…

Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat budelie la barter.

Aicia la România , mult cenzurat!

Zbierat, zguibat la sin, c.acat be mine de frica!

Jefu, ma indorg acasa!

Spor,

zoli