Stiti ca doar limba romana are cuvantul “dor”? Nici o alta limba din lume nu identifica starea asta de a-ti lipsi cineva cu un singur cuvant.
Englezii au “I miss you!”, germanii “Ich vermisse dich!” etc
M-apuca uneori un dor. Un dor greu de verbalizat si imposibil de descris. Mormantul ei e departe si nu pot merge des, dar … “nu stiu altii cum sunt, insa mie cand mi-e dor…” de mama, vorbesc cu ea. Ii “arat” nepotii pe care nu i-a cunoscut niciodata, ii “povestesc” despre realizarile mele pe care nu a apucat sa le traiasca si stiu ca acolo unde e, se bucura.
- pentru tot ce m-ai invatat
- pentru urechelile meritate
- pentru sfaturile bune
- pentru interminabilele plimbari pe faleza Muresului explicandu-mi diferentele dintre baieti si fete
- pentru rasetele de la 5 dimineata in tren spre Arad, cand era ticsit de navetisti morocanosi si tu imi spuneai ca plecam in “expeditie la municipiu’” 
- pentru sandviciurile cu sunca care mi le strecurai in geanta cand nu ma uitam
- pentru inghetata de pepene care o mancam cand ieseai de la serviciu
- pentru felul in care imi spuneai din ochi ca ma iubesti cand eram cu “gasca” (ca sa nu ma faci “baiatu’ mamii”)
- pentru visele care mi le sadeai in suflet cu acele “oare cum ar fi sa poti si tu sa…”
- pentru rugaciunile tale care ma urmareau de cand ieseam din casa pana eram din nou seara la masa de cina
- pentru ca m-ai invatat sa cant la chitara
- pentru ca nu doar m-ai nascut, ci m-ai facut om…
Multumesc mama! 
Nu exista comentarii, inca.
Poti, insa, sa fii primul. Hai ca stiu ca ai avea ce spune, asa-i?