adspedia » iubire

How much love is enough love?

adspedia — Thu, 30 Sep 2010 23:36:37 +0000

…sau:

Te poti satura din ce ai fara sa cauti in lunch-box-ul celuilalt de langa tine?

Stiu ca toti cautam relatiile si parteneriatele perfecte sau cat mai complete. Am invatat de mici ca trebuie sa deosebim lucrurile in pozitive si negative, si avem, fiecare, propriile reguli de traire pe pamantul asta.

Ai fost vreodată curios să vezi cum absoarbe o bucată de sugativă cerneala?

La început impactul e minor, abia tangential. Insa, pe masura ce fiecare picatura de cerneala din stropul neatent lasat pe hartie trece in noul mediu absorbant, devine un suvoi, un flux nestavlilit, impregneaza si “murdareste”… insa wow… ASTA chiar e scopul sugativei: sa se murdareasca si sa absoarba cerneala de oriunde. Ciudat de adanc asa-i?

Cat de multa iubire e destula? Cat de mult poti iubi si sa te lasi iubit incat sa nu mai existe nimeni altcineva caruia sa-i poti acorda atentie? Cat timp ar trebui sa investesti in sugativa relatiei voastre pentru ca aceasta sa nu poata fi impregnata de vreun strop de cerneala din alta calimara?

Daca iubesti si esti constient de limitarile partenerului, de conditionarile cu care iti daruieste sau “rasplateste” atentia, cat de mult te lasi amagit de utopia relatiei perfecte? O sa continui din inertie si de gura lumii sa mimezi si relatia perfecta, asa cum mimezi atatea?

Ne zbatem atat de mult sa intretinem o viata publica de fatada, culta, eclectica, sofisticata, cognitiva si la moda, insa pe dinauntru murim incet. Ne uscam ca o sugativa neimplinita. Fara sa avem ceva de absorbit nu ne putem implini menirea.

Dam in fiecare zi celui de langa noi iubire, atentie, respect, timp, atentie, pasiune, intelegere si sustinere. Ce primim in schimb? Sau oare e corect sa il gandim acest proces ca pe un schimb?

E corect sa spui “iau ce pot pentru ca oricum altul nu mi-ar da mai mult?” sau e mai bine sa lupti sa il/o schimbi mai mult dupa placul tau?

O sa ajungem la un stadiu in care vom fi “cernăliţi” aşa de tare unul faţă de celălalt, încât nu o să mai avem locuri libere pe sugativa vieţii noastre, ci vom fi îmbibaţi de iubire aşa de tare cât să fie destul?

Impotriva tuturor, impotriva soartei, contrar tuturor asteptarilor si regulilor de buna crestere, de nivel social, educatie si preferinte culinare , vei putea sa fi TU fara diluari si sa te simti impacat cu tine?

Spune-mi starea ta. Ce simti? Ce crezi? Ai in tine destula iubire, primita si oferita, incat orice altceva e un “strop” in plus pe “sugativa” ta deja saturata cu “cerneala” ?

Articole similare

Sper ca dansezi

adspedia — Fri, 22 Jan 2010 21:14:36 +0000

Terminand ceva curatenie prin birou, ma gandeam ca atatea lucruri avem “puse bine” si nu stim de ele. Salvam lucruri, amintiri si momente si le aranjam in sertare, pungi, cutii si rafturi. Fizice sau mentale. Ne zbatem sa le ambalam cu grija sa nu se strice.

Avem grija sa nu ni le fure cineva, sa nu le pierdem sau distrugem accidental.

Apoi…. uitam de ele.

Ai avut vreodata ocazia sa stai singur, pe tarmul sau plaja unei mari sau chiar al vreunui ocean, plimbandu-te cu picioarele goale, pe vreme frumoasa si sa simti cum nisipul se strecoara printre degetele de la picioare?

Sau ai stat langa o cascada de apa, mica sau mare, mirandu-te de frumusetea unui lucru asa-numit “mort”?

Ai simtit ca ai vrea sa imbratisezi un necunoscut care intr-o anumite situatie din viata ta, te-a surprins “pe val”, bucuros fiind de ceva anume?

De ce daca ne bucura ceva, nu radem, ci zambim?

De ce daca ne intristeaza ceva, nu plangem, ci doar ne posomoram fata?

De ce daca iti vine sa urli de nervi nu o faci, ci spui doar “in puii mei” si inghiti nervii in tine?

De ce daca iti place muzica, nu DANSEZI, ci doar bati ritmul cu degetele pe antebrat, pe ascuns, sa nu te vada nimeni ca iti vine sa zbori de fericire in momentul acela?

Sper ca dansezi…

I hope you never lose your sense of wonder
You get your fill to eat, but always keep that hunger
May you never take one single breath for granted
God forbid love ever leave you empty handed

Chorus: I hope you still feel small when you stand beside the ocean
Whenever one door closes I hope one more opens
Promise me that you’ll give faith a fighting chance
and when you get the choice to sit it out or dance,
I hope you dance, I hope you dance

I hope you never fear those mountains in the distance
Never settle for the path of least resistance
Livin’ might mean takin’ chances, but they’re worth takin’
Lovin’ might be a mistake but it’s worth makin’
Don’t let some hell bent heart leave you bitter
When you come close to selling out, reconsider
Give the heavens above more than just a passing glance

And when you get the choice to sit it out or dance,
I hope you dance (time is a wheel in constant motion always)
I hope you dance (rolling us along)
I hope you dance (tell me who wants to look back on their years and wonder)
I hope you dance (where those years have gone)

I hope you still feel small when you stand beside the ocean,
Whenever one door closes I hope one more opens,
Promise me that you’ll give faith a fighting chance,
And when you get the choice to sit it out or dance,

dance (hold for 2 4 counts), I hope you dance,
I hope you dance (time is wheel in constant motion always)
I hope you dance (rolling us along)
I hope you dance (tell me who wants to look back on their years and wonder)
I hope you dance (where those years have gone)
(tell me who wants to look back on their years and wonder)
(where those years have gone)

Articole similare

Traieste viata din plin. Acum.

adspedia — Wed, 27 May 2009 08:07:52 +0000

Aseara am vazut Seven Pounds. Mi-au placut atatea scene incat nu pot nici macar sa enumar una, care sa fi fost mai WOW decat cealalta.

Cel mai tare mi-a ramas intiparita in minte fraza pe care Ben/Tim i-o scrie lui Connie (femeia care a primit de la el o casa pe malul oceanului, pentru ea si copiii ei), in scrisoarea lasata la casa de pe plaja: “Nu-ti cer nimic in schimb, decat sa traiesti viata din plin, din abundenta“.

De ce este asa de important sa arat in afara o imagine perfecta, cand poate in mine e vraiste totul? Cum sa dau din mine? Cum sa tac, desi stiu ca am dreptate? Cum sa pretind cand nu fac nimic? De ce cred ca mi se cuvine ceva, cand imi este dat fortat si doar prin intimidare?

Sunt fraze din film care m-au rascolit, cuvinte care te motiveaza sa te uiti in tine. Sa te analizezi dinauntru spre afara si invers. Cat de mult traiesc eu pentru mine. Cat de mult ma consum pentru imaginea mea? Urmareste trailer-ul de mai jos pentru cele mai frumoase fraze din film.

Va astept cu comentarii dupa ce il vedeti. Enjoy!

Articole similare

Iubire din furtuna?

adspedia — Mon, 27 Apr 2009 15:19:08 +0000

E totul frumos. E la inceput. Fara pretentii, fara asteptari majore. Fiecare viseaza propriul vis de “cum va fi”. Nu sunt nori pe cerul vietii lor. Uneori, cand o adiere usoara dinspre apus aduce cu ea miros de ploaie, se uita unul la celalalt si se intreaba negrait daca vine furtuna sau e numai vantul care se bucura cu ei, de fericirea lor, de clipele ce si le daruiesc.

Pentru ca se iubesc, nu conteaza unde se afla, cine e in jur, la ce ora se inchide restaurantul sau cate persoane pot sta pe podetul pe care ei isi daruiesc inimile unul altuia, fara ca acesta sa se prabuseasca. Nu exista nimic clar sau fix. Orice promisiune se rezuma la “o sa fac tot posibilul …”

Pe parcurs, daca iubirea e adevarata si reciproca (si exprimata “nefiltrata” de interese trecatoare), relatia prinde avant si forma. Se dezvolta. Creste armonios si consuma mai multe alimente in procesul de crestere. Surprinzator, consuma si din greutati, probleme, tristete si infrangeri. Orice furtuna se abate asupra celor doi, nu face decat sa ii apropie si mai mult, sa le zideasca sufletele si sa le structureze sentimentele.

Nu exista uragan sa darame dragostea lor, mai ales cat timp ei lupta de aceeasi parte a baricadei vietii. Oricate dezlantuiri rele ar veni sa formeze aliante impotriva lor, nu vor reusi decat si mai mult sa-i apropie unul de celalalt.

Unde intervine insa prima ruptura? In ce moment ceva nu mai merge? Nu stiu sa spun exact, insa pot identifica cel putin un mare vinovat: tacerea.

“Poate nu a vrut, nu si-o fi dat seama ca ma raneste atitudinea asta; sigur este stresat la serviciu de aia a izbugnit asa acasa; nu zic acum nimic, poate e o exceptie”. Fiecare din cei doi isi amageste constiinta cu astfel de ganduri. Alege fiecare sa isi stearga marele semn de exclamare ce ii umple creierul, sperand ca nu e nimic, sperand ca daca nu va mentiona nimic, situatia va trece de la sine.

Si asa una, doua, trei incidente… deja devine greu sa mai zici ceva, cand ai tacut atata vreme. Cel jignit incepe sa se simta nefericit. Celalalt poate ca stie sau nu stie, simte sau nu ca ceva se intampla. Daca ce au avut inainte era real si intim, partenerul ar trebui sa simta imediat pericolul si sa se corecteze. Sa ceara stop si o “sedinta” de criza, in care sa se spuna lucrurile, sa se verbalizeze, sa se auda in urechile amandurora.

DIn furtuni se construieste iubirea? Da, uneori da. Acolo, in mijlocul greutatilor se filtreaza epitetele si complimentele si ramane adevarul, sentimentul curat, exprimat direct, uneori fara vorbe.

De multe ori, de putine? Nu stiu. Stiu insa ca dragostea adevarata nu moare niciodata. Daca iubesti.

Artist: Kate Rusby | Versurile aici.

Articole similare

Decizii. Consecinte. Iubire. Viata.

adspedia — Fri, 20 Feb 2009 16:27:14 +0000

Cum devine 2… 1? Cum se transforma din cate unul singur, doi impreuna, pentru ca mai apoi sa devina trei, patru … si fiecare EU sa fie NOI?

Invatam unii de la altii? Experientele bune sau rele ne formeaza? Stim sa deosebim oportunitatile si sansele care le primim? Stim sa spunem nu stiind ca va fi un da mai tarziu? Putem sa ne facem pe noi mici ca cel de langa noi sa fie mare?

Unde se termina ce simT si incepe ce simtiM? E mai important ce vreau sau ce trebuie? Conteaza mai mult sa simt sau sa stiu?

Daca gresesc, am obligatia fata de mine, in primul rand, sa recunosc? Pot opri timpul, sau chiar sa-l dau inapoi, pentru a NU face acea greseala?

As putea sa imi re-programez viata, de data asta cu deciziile luate asa cum as vrea sa fie azi rezultatele?