Am crescut cu ideea ca orice lucru poate fi rau sau bun, curat sau murdar, alb sau negru. Ca binele nu e descris ca fiind parti de bine intr-un total de rau, ci luat ca atare, pur, neamestecat cu nimic altceva.

Cand iubesti pe cineva, nu vrei nuante. Nu ai nevoie de jumatati sau sferturi de trairi. Daca iubesti…. nu simti ca iubesti, ca si cum ar fi un efort constient sau o sarcina de carat in spate.

Nu consideri ca “faci” ceva. Nu “bifezi” o lista de “To do” pentru ca mai apoi sa i le pui in fata partenerului si sa spui “Uite cate am facut eu pentru tine/noi. Cum ma rasplatesti?”

Asta nu e iubire.

Asa se procedeaza intre oameni inca de la aparitia primei forme de negot: trocul, schimbul in natura. Imi dai si iti dau la schimb. Ma aprovizionezi si eu am grija de tine. Te sacrifici si ma sacrific si eu. Nu ai chef, nu am nici eu. Totul e 1 la 1. Fara sa existe nimic dincolo de raceala matematica a cifrelor. Cifre scrise pe bancnote. Bani care ii dai si cu care apoi ii scoti ochii.

Pentru ca oamenii sunt de nshpe feluri, asa sunt si relatiile? Fals.

Exista 2 feluri de relatii: cele care functioneaza si cele care nu functioneaza.

In momentul in care cei doi ajung in pozitia de a sti ca se incadreaza intr-una din cele doua, e momentul de a decide ceva. Este un timp bun de a analiza o investitie aditionala in relatia aceea.

Daca relatia functioneaza, este de dorit sa faca amandoi eforturi sa o imbunatateasca cat de mult posibil.

Daca relatia nu merge, aici este de lucrat. Unii in astfel de momente incep sa vada “nuantele” de gri:

- Oare cat d emult e rau si cat e bine in relatia noastra?
- Oare cat de mult greseste partenerul meu?
- Nu cred ca sunt chiar asa de rau pe cat ma considera.
- Dar eu nu simt dom’le ca ceva nu merge bine!

De foarte putine ori avem maturitatea si disponibilitatea sa ne uitam SI la noi si sa incercam sa ne analizam critic.

Daca e vorba de celalalt, e ALB sau NEGRU… da, de cele mai multe ori NEGRU.
Daca e vorba de noi… tulai, e NUMAI nuante de gri, numai scuze, numai circumstante atenuante.

Ca sa vezi…, ca de fapt…, ca nu chiar…, dar sa nu uitam ca e greu sa…

Ma intreb cum ar arata relatiile noastre daca am recunoaste nuantele de gri din viata noastra si le-am anula. Cum ar fi sa incercam macar, sa tindem spre alb sau negru. Sa ne straduim sa avem ochii si inima sanatosi sa analizeze la rece?

De ce spunem NU si de fapt simtim DA? De ce spunem DA si de fapt tot trupul si sufletul nostru urla NU?

Nu stiu, nu am raspunsuri. Incerc sa ma/ne trezesc la realitate. Inima si sentimentele nu pot sa traiasca intr-un mediu gri, cu nuante, cu semi-tonuri si cu haos.

Iubeste sincer si cu adevarat. Daca nu poti, fa efort sa descoperi sursele problemei. Daca nu reusesti, nu e foarte greu sa spui NU, nu-i asa?

Cand ai facut ultima data ceva nebunesc pentru iubita/iubitul tau? Cand ai simtit ultima oara ca te topesti? A meritat?

Articole similare

• Cine sunt?
• Regie, distributie, scenarii si viata reala
• Pana nu e prea tarziu
• Traieste viata din plin. Acum.
• Toata viata cu tine, atat cat a mai ramas

Articole similare

• Diferente
• Navigare GPS romaneasca
• Nuante de gri
• Indemanare si fun
• Fetita indiana… no comment :)