Doar că imaginea noastră despre noi e doar o fațetă a monedei. Mai este și cealalta: ce imagine își formează cei din jurul nostru despre noi. Iar asta se împarte, iarăși, în două: cei foarte apropiați și restul lumii.

Luate la grămada, valorile personale nu au nici o semnificație dacă sunt percepute doar de tine, decât dacă ești narcisist, caz în care, orice la tine ți se pare sublim.

Ai importanță și semnifici ceva pentru cineva? Exiști.

Te strecori prin viață încercând să culegi câte un pic din tot ce te înconjoară, evitând situațiile complicate, întrebările incomode și privirile directe? … Ți-e greu așa-i?

Ne place să facem chestii care să ne aducă noua plăcere și satisfacție, dar de multe ori nu contează pe cine rănim sau poate o facem tocmai de aia? Din egoism? Din frică? Din nesiguranță?

Cât valorezi tu azi? Cat esti tu si cat e show si măști ca să “dai bine” ?

“A real woman knows a real man and a real man knows a real woman…”

Articole similare

• Sterge-te de praf
• De ce ne certam?
• CMS-ul relatiilor + plugins
• Nu tre’ sa fii Einstein
• Familie, sanatate, prieteni si suflet

Stam muti, nu scoate nimeni nici o vorba, de frica sa nu se transforme in zbierete.

Hmmm, mda, uneori e mai bine sa taci, sa nu spui, sa filtrezi.

Articole similare

• Rufele murdare: in casa sau in public?
• Cat valoram?
• CMS-ul relatiilor + plugins
• Nu tre’ sa fii Einstein
• Regie, distributie, scenarii si viata reala

Am comparat deci relatia cu un CMS. Se da acest CMS bine pus la punct, scris fara erori sau bug-uri, functionabil 100% corect. Avem astfel o relatie bazata pe valori proportional impartasite de catre cei doi, cu o fundatie solida si testata, cu plugin-uri verificate si aplicate corect si totusi… dupa un timp, ceva nu mai functioneaza corect, nu se mai pastreaza randamentul dorit.

De ce? Ce s-a intamplat? Cand si unde a intervenit o eroare?

IT:

Daca asemenam aceasta situatie cu un WordPress CMS de exemplu (un CMS pe care foarte multi dintre cei care cititi aceste randuri il folositi des), putem observa ca la instalarea initiala, acesta vine cu 2 sau 3 plugin-uri “agreate” si despre care creatorii WordPress ne asigura ca functioneaza fara greseli si sunt perfect compatibile cu versiunea de WP cu care vin la “pachet”.

Relatie:

Pornim indragostiti, cu acele 2-3-n chestii pe care am reusit sa le aflam si le-am descoperit despre celalalt si nu avem nici o eroare si nici un repros de facut. Relatia functioneaza perfect, schimbul de informatii si impartasirea sentimentelor nu sufera nici o diluare sau ratari de țintă, și deci nu avem de ce să ne plângem.

IT:

Dupa ceva timp de functionare incepem sa adaugam plugin-uri care, zicem noi, sa ne ajute sa diversificam, imbunatatim sau specializam CMS-ul nostru, pentru a-l diferentia de celelalte si pentru a-l aduce la o forma cat mai personalizata. Adaugam plugin-uri specifice pentru ce ne dorim sa realizam: conexiune cu Twitter, Facebook, paginatia articolelor, structurare pe tags si categorii etc. Unele dintre ele functioneaza, altele nu. Cele mai multe au nevoie de “fine-tuning” pentru a se potrivi cu CMS-ul nostru etc…

Relatie:

Aici lucrurile stau similar. Diferenta insa este faptul ca daca la un CMS poti face uninstall la un plugin care a luat-o razna, in relatie nu mai e asa simplu. Adaugam pe parcurs atatea “plugin-uri” care ne personalizeaza relatia, incat uneori nu mai stim care e relatia, cine suntem noi, si ce este “ambalaj”. In fiecare zi putem vedea ceva ce ne-ar place sa aplicam si noi in relatia noastra: un stil de a vorbi, o modalitate de a relationa, un fel de a privi pe celalalt, o maniera de a da feedback etc

Maturitatea si stabilitatea noastra ca parteneri NU e data de istetimea si complexitatea acestor terțe adaugiri la viata noastra, ci de masura in care stim sa construim pe o baza sanatoasa si pe adevarate valori, impartasite de ambii parteneri. Viata in doi poate fi lunga sau scurta, complicata sau simpla insa, in absolut toate cazurile, nu exista o singura formula magica care, aplicata, sa rezolve orice problema.

E nevoie de timp si daruire. Necesita tratarea cu seriozitate si altruism a oricarei intrebari. Nu cred in acea unica persoana, care sa ti se potriveasca 100% si pe care daca nu o gasesti, vei fi un nevericit/a toata viata. Cred insa ca putem gasi persoane care sa se potriveasca pe structura noastra interna si mod de relationare, in diferite cuantumuri: 20%, 45%, 79%.

Ține apoi de capacitatea noastră decizională, de puterea de a spune aceasta și acum aleg, și apoi să stick to it.

Vă doresc sa va gasiti CMS-ul potrivit și plugin-urile necesare, pentru ca viața voastră în doi să fie fără erori sau downtimes. Aștept cu interes părerile și experiențele voastre pe această temă, pe care le puteți scrie mai jos, la comentarii.

Articole similare

• Regie, distributie, scenarii si viata reala
• Nu traiti pe fast forward
• Cat valoram?
• Unde e granita work-personal?
• De ce ne certam?

Da, dle, spune studentul

Deci crezi in Dumnezeu?

Cu siguranta

Dumnezeu e bun?

Desigur, Dumnezeu e bun.

E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

Da

Tu esti bun sau rau?

Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

Da, dle. As incerca.

Deci esti bun.

N-as spune asta.

Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze. Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

Pai…, da, spune studentul

Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”

De unde vine Satana?

Studentul ezita. De la Dumnezeu.

Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

Da, dle.

Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

Da

Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e
rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

Da

Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se
altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?

Nu, dle. Nu L-am vazut.

Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?

Nu, dle, nu l-am auzit.

L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?

Nu, dle, ma tem ca nu.

Si totusi crezi in el?

Da.

Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

Dle profesor, exista caldura?

Da

Si exista frig?

Da, fiule, exista si frig.

Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

Studentul incepe sa explice.

‘Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de 458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau
transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau materie sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.  Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie
absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic,
iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

Dle profesor vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?

Poti explica in ce fel?

Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau.  Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste
electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e
opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.  Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? (Clasa izbucneste in ras.) E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul,
dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….

Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste
manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din
inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat.

PS: Studentul era Albert Einstein.

Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. stiinta in 1921….

Articole similare

• Sper ca dansezi
• Ziua de dinainte de tine
• Despre iubire si cum stim sa (o) comunicam
• Cum stii ca iubesti cu adevarat?
• “Dar… noi ne-am iubit!”

Vrei sa re-vezi o scena anume, care te-a impresionat? Pui DVD-ul in player si fast-forward-ezi la minutul dorit si privesti, te incarci si te inspiri din scena preferata. De cate ori vrei. De cate ori ai chef. De cate ori simti nevoia.

In viata de zi cu zi, traim filmele noastre. Fiecare isi face distributia si regia asa cum crede de cuviinta. Uneori, la inceput, nu ai o idee clara daca ai buget, actori si resurse sa faci filmul. Dar ai o idee. Te-a “prins” o stare, un mood, o anumite circumstanta, care te-a electrizat si a “triggered” in tine ceva ce nu ai stiut ca poti avea/experimenta/simti.

Traim zilnic asa cum vrem noi. Sau asa pretindem. In realitate, ceea ce traim si experimentam este in mare masura produsul vointei altora. Cand esti copil faci ce spune mama si tata. Faci ce zic ei, dar pastrezi in tine revolta si rascoala. Iti spui tie “lasa ca o sa cresc eu mare, nu mai fac niciodata ce vor altii”.

Ajungi mare, si de multe ori faci ce stii ca va impresiona sau o/il va aduce aproape pe cel/cea pe care ai pus “tinta”. Uneori constient, alteori nu, iti pui o masca si devi actor. Faci un teatru mai bun sau mai prost, in functie de buget si resurse. Iti pui in scena actiunile in asa fel incat sa ai o investitie minima, cu profit maxim.

In filme insa, cu cat esti mai bun in a nu fi TU, ci un personaj, cu atat esti mai apreciat. In viata reala, asta nu se accepta de catre cel de langa tine. E un tip de minciuna. Un fel de a te comporta care ti-l asumi, dar nu te reprezinta. Nu esti tu. Desi pare frumos din afara, manierat, educat, atent, curat si parfumat, omul asta este doar o spoiala, un var vopsit pe peretii unui mormant, care pe interior adaposteste oasele si putreziciunea infecta a mortilor ce sunt ingropati acolo.

Pe langa faptul ca te minti pe tine, si iti spui “WOW ce tare sunt, ce sfantoc si ce dorit de toti!“, ii minti si pe cei din jurul tau, care se acomodeaza cu ce prezinti pe “ecran”, ba chiar stau confortabil si savureaza pop-corn, in timp ce iti desfasori talentele. Ba mai auzi si expresii “Doamne ce natural e!” si te bucuri cu un ranjet satisfacut de privirile admirative ale fanelor disperate dupa un autograf, care se cer sa fie cat mai aproape de tine, idolul lor.

Ah, da. Am uitat un amanunt important: banii. Da, da, banii. Pentru unii, toate lucrurile importante trebuie sa se poata cumpara sau sa aiba pret, pentru a fi etichetate ca valoroase. Daca nu il costa bani, actorul nostru nu se duce, nu se arunca. Cum sa fie gratis? Cum adica din inima? Cum adica o vorba buna poate face minuni?!?! EU PLATESC domnule, o/il ingrop in bani…. of of, nebunule! Crezi ca stii atatea si nu stii nimic. Nu esentialul. Nu ce conteaza.

Pe cine intereseaza genericul de la sfarsit? Cine memoreaza locatiile unde s-a filmat filmul respectiv si tipul de rola de film folosit?? Cine sta sa-si noteze numele cascadorilor, listati la finalul filmului? Nimeni. Exact astfel de atitudine ai cand nu vezi esentialul si pierzi seva adevarata.

Dispozitia si starea sufleteasca pe care o are privitorul, intotdeauna, influenteaza imaginile si starile care le experimentezi vizionand un film. Aceeasi secventa te poate face sa razi, sa plangi sau sa te doara sau chiar sa te dezguste. Totul in functie de momentul ales pentru vizionare.

Avem temeri si frici. Incercam sa ne luptam cu ele. Zilnic. Nu vom gasi niciodata raspuns la toate intrebarile, nu pentru ca nu ar exista. Ci pentru ca nu vom putea inventa atatea intrebari, pe cate raspunsuri am putea gasi. Si atunci ce sa facem? Sa ne cheltuim forta si energia pe intrebari si raspunsuri? Pe cearta si dezbateri? Pe Discutii si conflicte?

Nu mai bine iei cat stii sigur si ce simti ca TE reprezinta si fugi cu starea si momentul ala, inainte, in viata, fara sa te opresti, fara sa te uiti inapoi si fara sa stai sa inventezi scuze si posibile motive pentru care Pamantul se invarte in jurul Soarelui, sau apa ingheata la 0 grade.

Ca sa fii un om puternic, nu trebuie sa ai ci trebuie sa te cunosti. Tu pe tine. Numele tau trebuie sa fie rostit nu cu frica, ci cu respect. Nu cu durere ci cu dor. Nu pe ascuns ci la locuri deschise. Caracterul nu sta in ce vorbesti, ci in ceea ce faci. Uneori se prea poate sa nu mai ai putere sa si vorbesti, dar faptele tale vor striga tare si clar ce ai in interior.

Atunci cand nu mai ai nimic, abia atunci ai totul. Abia atunci poti sa iti vezi posibilitatile. Si crede-ma, sky is the limit.

Articole similare

• Cine sunt?
• CMS-ul relatiilor + plugins
• Pana nu e prea tarziu
• Traieste viata din plin. Acum.
• Nuante de gri