Si-atunci ce e “normal”? Este normalitatea o stare masurabila de catre fiecare sau o unitate de masura standard la care ne referentiem toti? Cum masuram si cantarim o alegere? Cand trebuie sa selectam din mai multe optiuni, pe cea mai potrivita, cu ce mecanisme judecam? La ce ne uitam? Cat de bine stim sa vedem ce are valoare si ce e  ambalaj?

Daca ar fi sa te opresti fix ACUM si sa te uiti in oglinda, ce ai vedea? Te-ai recunoaste cu usurinta? Sau esti prea prafuit sa mai stii cine esti cu adevarat? Poate ca avem nevoie de o atingere speciala, de cineva care sa ne stearga de praf si sa ne acordeze, sa avem din nou un sunet curat si nealterat.

Am ajuns sa ne ascundem de noi insine si de ceilalti asa de mult, incat nu mai stim nici macar cine suntem noi, daramite cine sunt cei din jur. Ne punem mastile de perfectiune si asa-zisa stralucire, fara sa ne dam seama ca ne diluam zilnic si ne prafuim.

Nu stiu ce e in viata ta azi. Nu stiu daca esti fals sau real. Nu stiu daca esti fericit sau nu. Stiu insa ca valoarea noastra nu e masurata in uralele multimii sau in numarul de Like-uri, ci de puterea de a fi tu insuti in orice circumstanta.

E foarte usor sa alegi in orice situatie calea mai usoara, mai scurta si mai putin solicitanta. Pe undeva e si omeneste “normal” sa facem asa. Haideti, insa, sa ne stergem de praf, sa ne vedem adevarata valoare. Sa nu mai lasam pe nimeni sa ne spuna “cos zilnic” sau “piata de desfacere” sau mai stiu eu ce.

Ca sa arunci cu piatra e usor. Sa dai o mana de ajutor e mai greu.

Ca sa acuzi e usor. Sa ierti e mai greu, dar e posibil.

Sa te faci ca ploua cand cel de langa tine sufera nu are cum sa fie usor. Si totusi vad zilnic oameni care se comporta de parca sunt singurii pe planeta si nu au nevoie de nici o socializare. Ma intreb cum se pun seara in pat astia. Ma intreb ce ii macina si daca adorm usor sau nu.

Hai sa ne acordam viorile si sa stergem praful de pe noi. Avem asa de multe valori si resurse si trebuie sa le folosim.

Sunt atatia oameni langa noi, pe drumul zilnic spre munca, la serviciu, la scoala, la liceu, la facultate, care asteapta sa ii ajutam, sa ii ascultam, sa ii imbratisam, sa le spunem mai mult decat “Neata!” si “Desigur!”

Daruieste si vei … prinde gustul darniciei.

Imparte si vei … gasi in locuri nebanuite resurse pentru tine.

Cauta si vei … realiza ca nu cautatul e greu ci alegerea unui lucru din bogatiile care le vei gasi.

Articole similare

• Familie, sanatate, prieteni si suflet
• Pentru ca e duminica: Jotta A.
• Cat valoram?
• Sper ca dansezi
• Cine sunt?

Articole similare

• Sterge-te de praf
• Familie, sanatate, prieteni si suflet
• Sper ca dansezi
• Cine sunt?
• Regie, distributie, scenarii si viata reala

Articole similare

• Sterge-te de praf
• Pentru ca e duminica: Jotta A.
• Cat valoram?
• Timpul. Eternul inamic
• Afla cine-ti sunt prietenii adevarati…

Avem grija sa nu ni le fure cineva, sa nu le pierdem sau distrugem accidental.

Apoi…. uitam de ele.

Ai avut vreodata ocazia sa stai singur, pe tarmul sau plaja unei mari sau chiar al vreunui ocean, plimbandu-te cu picioarele goale, pe vreme frumoasa si sa simti cum nisipul se strecoara printre degetele de la picioare?

Sau ai stat langa o cascada de apa, mica sau mare, mirandu-te de frumusetea unui lucru asa-numit “mort”?

Ai simtit ca ai vrea sa imbratisezi un necunoscut care intr-o anumite situatie din viata ta, te-a surprins “pe val”, bucuros fiind de ceva anume?

De ce daca ne bucura ceva, nu radem, ci zambim?

De ce daca ne intristeaza ceva, nu plangem, ci doar ne posomoram fata?

De ce daca iti vine sa urli de nervi nu o faci, ci spui doar “in puii mei” si inghiti nervii in tine?

De ce daca iti place muzica, nu DANSEZI, ci doar bati ritmul cu degetele pe antebrat, pe ascuns, sa nu te vada nimeni ca iti vine sa zbori  de fericire in momentul acela?

Sper ca dansezi…

I hope you never lose your sense of wonder
You get your fill to eat, but always keep that hunger
May you never take one single breath for granted
God forbid love ever leave you empty handed

Chorus: I hope you still feel small when you stand beside the ocean
Whenever one door closes I hope one more opens
Promise me that you’ll give faith a fighting chance
and when you get the choice to sit it out or dance,
I hope you dance, I hope you dance

I hope you never fear those mountains in the distance
Never settle for the path of least resistance
Livin’ might mean takin’ chances, but they’re worth takin’
Lovin’ might be a mistake but it’s worth makin’
Don’t let some hell bent heart leave you bitter
When you come close to selling out, reconsider
Give the heavens above more than just a passing glance

And when you get the choice to sit it out or dance,
I hope you dance (time is a wheel in constant motion always)
I hope you dance (rolling us along)
I hope you dance (tell me who wants to look back on their years and wonder)
I hope you dance (where those years have gone)

I hope you still feel small when you stand beside the ocean,
Whenever one door closes I hope one more opens,
Promise me that you’ll give faith a fighting chance,
And when you get the choice to sit it out or dance,

dance (hold for 2 4 counts), I hope you dance,
I hope you dance (time is wheel in constant motion always)
I hope you dance (rolling us along)
I hope you dance (tell me who wants to look back on their years and wonder)
I hope you dance (where those years have gone)
(tell me who wants to look back on their years and wonder)
(where those years have gone)

Articole similare

• Iubire din furtuna?
• Nu tre’ sa fii Einstein
• Traieste viata din plin. Acum.
• Decizii. Consecinte. Iubire. Viata.
• Pentru ca doi oameni s-au iubit

Ceea ce simt eu in mine e real sau ceea ce vad cei din afara? Cat de mult pot fi judecat/etichetat prin prisma actiunilor mele?

Stam de multe ori si ne analizam EU-ul. Ne gandim ca nu suntem apreciati si recunoscuti pentru meritele noastre. Care poate le avem. Sau nu. Cine sunt eu deci? Sunt cumulul experientelor traite? Sunt rodul gandurilor si viselor despre viitor, pe care mi le fac zilnic, iar apoi incerc sa mi le indeplinesc?

Unde se opreste cine SUNT si incepe cine SUNT PERCEPUT? De ce e greu sa fi tu insuti/insati chiar cu riscul de a jigni sau supara/dezamagi pe cel de langa tine?

Daca cel/cea de langa tine cere sinceritate si o dai, de ce apoi foloseste tot ce spui impotriva ta? De ce te lasa sa vorbesti si sa fii astfel vulnerabil/a, pentru ca mai apoi sa vina sa te atace cu acele lucruri spuse in clipele tale de deschidere si comunicare fara filtre?

Cine sunt? Cine esti? Cat din ce esti esti pentru ca asta vrei sau pentru ca esti dorit/a asa?

Articole similare

• Regie, distributie, scenarii si viata reala
• Pana nu e prea tarziu
• Traieste viata din plin. Acum.
• Nuante de gri
• Toata viata cu tine, atat cat a mai ramas